duminică, mai 10, 2015

Animalele sociale in toata splendoarea lor - Partea I

"Omu` cu cuvintele la el"
Spune`mi ce vrei sa auzi ca sa stiu ce trebuie sa spun. Nimic din ceea ce voi spune nu va fi real, dar uita-te la mine sa vezi cat de fericit ma fac cuvintele mele. Nu conteaza ca esti tu sau alta in fata mea. De fapt, conteaza. Nu pot sa accept faptul ca imi trantesti toate visele de pamant cu aspecte practice. Nu-mi place ca nu cazi pe spate la fiecare promisiune. Vreau sa ma tii de mana si sa iti vad amigdalele cand iti povestesc unde te voi duce intr`un viitor absolut irealizabil.


N-am fi avut sanse nici daca mi-as face lobotomie. Imi pare rau ca am disparut din peisaj. Imi pare rau ca o sa gasesti pe cineva care sa te vada ca o cursa cu autobuzul pana la avionul care sa o duca pe meleaguri cu mult aur si bogatii. N-ar trebui sa imi pese, dar din pacate am prostul obicei de a dezvolta o relatie unilaterala destul de stransa cu oamenii pe care ii cunosc si care ma lasa sa vad putin din sufletul lor.



joi, ianuarie 22, 2015

De ce stiu ca e-n zadar

...Pentru ca nu-mi plac oamenii care renunta usor.
...Pentru ca vreau sa am aceiasi fluturasi in stomac atunci cand te vad a doua, a cincea, a n`a oara.
...Pentru ca vreau sa stiu ca te intorci acasa indiferent cat de departe te duce drumul azi.
...Pentru ca vreau sa fiu primul lucru la care te gandesti dimineata si ultimul gand care dispare atunci cand adormi.

Pentru ca n-o sa poti face asta. Prea multe tentatii, prea multa agitatie, esti prea superficial. Traim intr`o lume infestata de ADD, iar tu esti unul din cei mai de seama pacienti. Te astepti ca toata lumea sa-ti faca pe plac, toti sa iti recunoasca superioritatea, problemele tale (mai mult sau mai putin inchipuite) sa fie rezolvate de colectiv. In acelasi timp refuzi ajutorul oricui, de teama sa nu iti dai seama ca poate totusi el are dreptate, si tu nu. Poate el stie sa rezolve o problema careia tu nu-i vezi solutia.

Si totusi, cand o sa fii mare, ai sa`ntelegi ca fericirea nu e o stare de fapt, e o atitudine. Atat timp cat stai si`ti rumegi problemele nu faci altceva decat sa infectezi oamenii din jurul tau cu incertitudini si cu ezitari. Nu e mai simplu sa te bucuri de maruntisurile care`ti lumineaza viata? Nu e mai bine sa te entuziasmezi cand vezi un lucru bun in jurul tau? Esti chiar atat de egocentrist incat fericirea celorlalti te deprima?

Stiu ca e degeaba, dar mie`mi place senzatia de a fi acolo, chiar daca stiu ca e temporar. Pentru ca eu sunt deja mare. Si incapatanarea mea de a fi fericita da roade.

vineri, ianuarie 03, 2014

Stralucirea`i de moment pana la primul strat de praf...

Pentru o femeie, frumuseţea este mai de preferat decât inteligenţa; şi aceasta datorită faptului că bărbaţii pot vedea mult mai bine decât pot să gândească.

O data ce s-a indragostit de aspectul fizic, numai e nevoie sa faci nimic. O sa treaca peste gelozie, nervi, psihoza, dar sa te fereasca sfantul sa te prezinti la o intalnire nearanjata!! Atata timp cat te prezinti impecabil la intalniri, n-o sa aiba o problema cu lipsa ta de subiecte de conversatie. 

Atunci cand o sa gaseasca prima fisura in infatisarea ta, o sa inceapa sa vada dincolo de ea. Si in mod sigur nu va fi multumit de ce gaseste, pentru ca nici el nu stie ce cauta de fapt. Pentru el jocul s-a terminat. Din cauza asta mii de relatii mor in ceasafurile rascolite din care se ridica el satisfacut. 

Nu ma mai joc...



Ce frumos era cand eram mici. Ieseam toti in fata blocului si incepeam sa ne jucam toate jocurile posibile. Ne rugam sa nu ne cheme parintii in casa, acceptam pe oricine in jocurile noastre. Modelam regulile astfel incat sa acceptam pe cei veniti mai tarziu in joc. Niciodata nu trebuia sa stea cineva pe margine sa astepte ca sa terminam o runda pentru a se juca cu noi. Fie ca pierdeam sau castigam, ne intorceam a doua zi cu acelasi chef si fara nevoia de a ne razbuna pe prietenii nostri care ne-am impiedicat sa castigam cu o zi inainte. Daca ne deranja un anume joc, renuntam fara sa le stricam jocul celorlalti.

Ca adulti incercam sa stricam jocurile tuturor, chiar daca asta nu ne face sa castigam noi. Venim cu regrete si amintiri din jocuri vechi, si incercam sa le remediem in jocuri noi. Din pacate, coechipierii si adversarii se schimba la fiecare joc. Iar regulile sunt modificate dupa bunul plac, fara sa beneficieze cineva de asta.


duminică, septembrie 15, 2013

Eu nu te judec.



Nu am vrut premiul I in clasa a doua pentru ca era altcineva pentru care asta insemna mult mai mult decat pentru mine. Chiar daca asta a insemnat sa nu am coronita pusa pe perete. Chiar daca stiam ca rudele mele vor fi dezamagite pentru ca vor vedea un cui gol intre cele patru randuri. De la varsta aia am invatat sa citesc oamenii si sa imi dau seama cat de multe trebuie sa cer sau sa le ofer pentru a-i face fericiti. Bunicii meu n-au stiut niciodata ca eu nu am vrut acel premiu pentru a o lasa pe o colega sa isi indeplineasca promisiunea facuta tatalui ei inainte sa moara. Eu am supravietuit foarte usor cu un spatiu gol pe perete, rudele au invatat sa isi coboare asteptarile, iar colega mea a plans de fericire la ceremonia de incheiere a anului scolar.

Inca de atunci mi-am dat seama ca lumea din jurul meu are destule complexe si probleme incat sa nu le mai creez si eu altele. Am invatat ca daca judeci persoanele din jurul tau dupa cum arata, cum se imbraca sau ce personalitate au, vei pierde ocazia de a invata ceva de la ele. 

Chiar daca prietenii mei din fata blocului aveau o problema cu igiena personala, asta nu m-a oprit sa-i consider egali si sa-mi impart cu ei gogosile primite de la vecina. In schimb, am invatat sa ma bucur cu adevarat de o bucatica de coca cu ceva zahar deasupra, in conditiile in care in casa se aruncau dupa ce stateau pe masa fara sa fie mancate pentru ca nu aveau "ciocolata de-aia buna deasupra".

Am invatat cum sa evit conflictele si cum sa le aplanez de la vecinii care se incaierau in plina strada si pe care toata lumea ii evita. Eu eram singura care se ducea sa le dea o carpa uda sa-si stearga ranile, si din cauza ca faceam asta, mi-am castigat niste bodyguarzi mai feroce decat toti batausii din generala care se luau de mine.

M-am distrat copios ajutand-o pe prietena mea sa-l insele pe pestele ei. Am invatat de la ea ca intotdeauna trebuie sa ai visele tale nestiute de nimeni, chiar daca viata ta este departe de a fi roz. 

Am invatat de la prietena mea pe moarte ca trebuie sa traiesti fiecare clipa la potentialul ei maxim. Cand nimeni nu se mai apropia de ea pentru motive imaginare, sau s-au departat cat au putut de mult pentru a nu suferi cand inevitabilul s-a produs, eu am fost acolo bucurandu-ma de fiecare clipa. De la ea am primit claritatea ca de fapt, toate dramele, mai mult sau mai putin inventate de noi, nu conteaza la sfarsit. Nu conteaza cati bani ai strans, cate rochii ai in dulap, cati centimetri in talie. Conteaza ca atunci cand te pregatesti sa inchizi ochii, sa fii in pace cu ceilalti si mai ales cu tine. Cel mai important e sa iti amintesti de mai multe momente fericite decat de resentimentele purtate celorlalti.

Am invatat de la oameni narcisisti sa ma iubesc asa cum sunt, si sa vad frumusete unde ceilalti nu vad nimic special. 

De la orice om de langa tine ai ceva de invatat. In momentul in care incepi sa-l judeci, o sa pierzi ocazia de a vedea lumea prin ochii lui. 

vineri, august 30, 2013

Prostule.



Azi a fost batut ultimul cui in sicriul a ceea ce a fost o data infatuarea mea pentru tine.

Azi am hotarat ca nu mai vreau sa stiu ce faci. Numai vreau sa stiu ca esti fericit, sau care e motivul. Numai vreau sa stiu ce as fi putut face ca sa fiu eu motivul. Nu ma mai intereseaza unde te situezi geografic.

Am invatat ca nimeni nu e de neinlocuit. Si ca intotdeauna poti gasii o versiune mai noua pe piata. Poate ca n-o sa fie 100% compatibila din prima, dar niciodata nu mi-a fost frica de provocari.

Sunt in continuare uimita de capacitatea femeilor de a-si evalua viata dupa existenta cuiva langa ele. Am ajuns la concluzia ca asta ni se trage din lipsa modelelor de viata realizate pe cont propriu. Refuz sa ma las trasa in jos de curent. Sa fiti voi fericite cu viata voastra`n doi, mie imi ajunge sa-mi fac griji pentru mine.


sâmbătă, aprilie 13, 2013

Viata fara viata virtuala



Da, mi-am inchis contul de facebook. Nu, nu cred ca o sa ma tina mult. Nu, nu mi l-am inchis pentru a atrage atentia asupra vreunui complot mondial (desi sunt convinsa ca de fapt site-ul asta e facut de baietii destepti care ne supravegheaza ). L-am inchis pentru ca mi-am adus aminte de unul din principiile dupa care imi traiam viata pe vremea cand eram fericita: "Ce nu stii, nu-ti poate face rau".

Pe langa faptul ca imi manca destul de mult timp (nu ca as avea cu ce altceva sa-l umplu acum), imi facea rau sa vad cata lume am in jurul meu, tocmai in momentele in care ma simteam cea mai singura de pe fata pamantului. A devenit enervant sa am 30 de cunostinte online pe chat si sa nu imi doresc sa vorbesc cu niciuna din ele. Era frustrant sa vad ca persoana care voiam sa ma bage in seama ma ignora cu desavarsire. M-am saturat sa vad atatea persoane care cerseau atentie. Si sa imi dau seama ca usor usor devin una din ele. Ca imi doresc sa fiu bagata in seama, sa pornesc polemici. Sa obtin o farama din atentia "prietenilor" mei. Un like pentru poze descoperite pe 9gag. Un subiect de discutie pentru data viitoare cand o sa ma suni, asa, din intamplare.

Refuz sa ma las controlata de dependente. Vreau sa-mi demonstrez mie ca ma pot lasa de ceea ce-mi face rau.