Momentul cand totul a inceput sa aiba sens...

A fost acum 10 ani.

Atunci a murit copilul din mine care voia sa-si petreaca toata dupa amiaza jucandu-se in fata blocului.

Atunci a inviat o parte din mine pe care incerc s-o inteleg si in ziua de azi. Pe care sunt convinsa ca nu o voi intelege nici macar atunci cand imi voi lua adio de la lume.

Atunci am realizat ca, desi mi-am petrecut primii 14 ani din viata protejata de feminitate, pentru a putea duce o viata normala si sanatoasa va trebui sa gasesc o persoana de sex opus cu care sa imi petrec restul vietii. And then it all came crashing dowm.

Bineinteles ca prima alegere a fost proasta. Si tocmai pentru ca a fost atat de proasta m-a urmarit pana cand mi-am scos-o din sistem. 7 ani mai tarziu. Si din cauza ca eram asa obisnuita sa pastrez pe cineva acolo, atunci cand am renuntat la el, m-am trezit singura. Desi niciodata nu mi-a fost alaturi.

Ce ar zice copilul de 14 ani care manca seminte pe gardul din curtea scolii uitandu`se in oglinda azi?