duminică, septembrie 15, 2013

Eu nu te judec.



Nu am vrut premiul I in clasa a doua pentru ca era altcineva pentru care asta insemna mult mai mult decat pentru mine. Chiar daca asta a insemnat sa nu am coronita pusa pe perete. Chiar daca stiam ca rudele mele vor fi dezamagite pentru ca vor vedea un cui gol intre cele patru randuri. De la varsta aia am invatat sa citesc oamenii si sa imi dau seama cat de multe trebuie sa cer sau sa le ofer pentru a-i face fericiti. Bunicii meu n-au stiut niciodata ca eu nu am vrut acel premiu pentru a o lasa pe o colega sa isi indeplineasca promisiunea facuta tatalui ei inainte sa moara. Eu am supravietuit foarte usor cu un spatiu gol pe perete, rudele au invatat sa isi coboare asteptarile, iar colega mea a plans de fericire la ceremonia de incheiere a anului scolar.

Inca de atunci mi-am dat seama ca lumea din jurul meu are destule complexe si probleme incat sa nu le mai creez si eu altele. Am invatat ca daca judeci persoanele din jurul tau dupa cum arata, cum se imbraca sau ce personalitate au, vei pierde ocazia de a invata ceva de la ele. 

Chiar daca prietenii mei din fata blocului aveau o problema cu igiena personala, asta nu m-a oprit sa-i consider egali si sa-mi impart cu ei gogosile primite de la vecina. In schimb, am invatat sa ma bucur cu adevarat de o bucatica de coca cu ceva zahar deasupra, in conditiile in care in casa se aruncau dupa ce stateau pe masa fara sa fie mancate pentru ca nu aveau "ciocolata de-aia buna deasupra".

Am invatat cum sa evit conflictele si cum sa le aplanez de la vecinii care se incaierau in plina strada si pe care toata lumea ii evita. Eu eram singura care se ducea sa le dea o carpa uda sa-si stearga ranile, si din cauza ca faceam asta, mi-am castigat niste bodyguarzi mai feroce decat toti batausii din generala care se luau de mine.

M-am distrat copios ajutand-o pe prietena mea sa-l insele pe pestele ei. Am invatat de la ea ca intotdeauna trebuie sa ai visele tale nestiute de nimeni, chiar daca viata ta este departe de a fi roz. 

Am invatat de la prietena mea pe moarte ca trebuie sa traiesti fiecare clipa la potentialul ei maxim. Cand nimeni nu se mai apropia de ea pentru motive imaginare, sau s-au departat cat au putut de mult pentru a nu suferi cand inevitabilul s-a produs, eu am fost acolo bucurandu-ma de fiecare clipa. De la ea am primit claritatea ca de fapt, toate dramele, mai mult sau mai putin inventate de noi, nu conteaza la sfarsit. Nu conteaza cati bani ai strans, cate rochii ai in dulap, cati centimetri in talie. Conteaza ca atunci cand te pregatesti sa inchizi ochii, sa fii in pace cu ceilalti si mai ales cu tine. Cel mai important e sa iti amintesti de mai multe momente fericite decat de resentimentele purtate celorlalti.

Am invatat de la oameni narcisisti sa ma iubesc asa cum sunt, si sa vad frumusete unde ceilalti nu vad nimic special. 

De la orice om de langa tine ai ceva de invatat. In momentul in care incepi sa-l judeci, o sa pierzi ocazia de a vedea lumea prin ochii lui.