Nu ma mai joc...

Ce frumos era cand eram mici. Ieseam toti in fata blocului si incepeam sa ne jucam toate jocurile posibile. Ne rugam sa nu ne cheme parintii in casa, acceptam pe oricine in jocurile noastre. Modelam regulile astfel incat sa acceptam pe cei veniti mai tarziu in joc. Niciodata nu trebuia sa stea cineva pe margine sa astepte ca sa terminam o runda pentru a se juca cu noi. Fie ca pierdeam sau castigam, ne intorceam a doua zi cu acelasi chef si fara nevoia de a ne razbuna pe prietenii nostri care ne-am impiedicat sa castigam cu o zi inainte. Daca ne deranja un anume joc, renuntam fara sa le stricam jocul celorlalti.

Ca adulti incercam sa stricam jocurile tuturor, chiar daca asta nu ne face sa castigam noi. Venim cu regrete si amintiri din jocuri vechi, si incercam sa le remediem in jocuri noi. Din pacate, coechipierii si adversarii se schimba la fiecare joc. Iar regulile sunt modificate dupa bunul plac, fara sa beneficieze cineva de asta.