Viata fara viata virtuala

Da, mi-am inchis contul de facebook. Nu, nu cred ca o sa ma tina mult. Nu, nu mi l-am inchis pentru a atrage atentia asupra vreunui complot mondial (desi sunt convinsa ca de fapt site-ul asta e facut de baietii destepti care ne supravegheaza ). L-am inchis pentru ca mi-am adus aminte de unul din principiile dupa care imi traiam viata pe vremea cand eram fericita: "Ce nu stii, nu-ti poate face rau".

Pe langa faptul ca imi manca destul de mult timp (nu ca as avea cu ce altceva sa-l umplu acum), imi facea rau sa vad cata lume am in jurul meu, tocmai in momentele in care ma simteam cea mai singura de pe fata pamantului. A devenit enervant sa am 30 de cunostinte online pe chat si sa nu imi doresc sa vorbesc cu niciuna din ele. Era frustrant sa vad ca persoana care voiam sa ma bage in seama ma ignora cu desavarsire. M-am saturat sa vad atatea persoane care cerseau atentie. Si sa imi dau seama ca usor usor devin una din ele. Ca imi doresc sa fiu bagata in seama, sa pornesc polemici. Sa obtin o farama din atentia "prietenilor" mei. Un like pentru poze descoperite pe 9gag. Un subiect de discutie pentru data viitoare cand o sa ma suni, asa, din intamplare.

Refuz sa ma las controlata de dependente. Vreau sa-mi demonstrez mie ca ma pot lasa de ceea ce-mi face rau.