Euro trip - Partea a doua

Camera a fost draguta si "in cetate". Conform google maps, era o mare constructie in mijlocul orasului. Conform realitatii, sunt mai multe cladiri.

Langa acel geam mic stau eu si scriu. Nu e comfortabil, dar ce nu fac eu pentru fani... :)))
Cuvantul zilei de Duminica este "Dazvreno". Il vedeai peste tot, inclusiv la mancatoria de coaste pentru care am traversat orasul. Inseamna Inchis. Se pare ca baietii astia n au fost informati ca vin.
Dupa o masa la kfc, in plimbarile noastre ne am intalnit c'un crocodil, un concert in turn si un nene care avea apa in semnalizare.

Concert

Cu toate ca mi s-a soptit in casca faptul ca oamenii astia sunt atei, au suficiente biserici si locatii de cult sa faca de rusine un neam de credinciosi 100%

Nu stiu ce a vrut sa spuna artistul in poza de mai jos, dar unul din turnulete e stramb, iar perfectionista din mine simte nevoia sa scoata asta in evidenta

Trebuie sa mentionez ca nu am murit de foame. Aripioarele picante de la pub ul irlandez au fost ok'ish, dar spre dezamagirea noastra, nu mai aveau coaste. Am mentionat cum tot orasul era inchis si pustiu? Probabil de asta. 

In rest, am mai vazut o scara cu problema de inundatie si cam atat. 

Luni dimineata, la ora 7 a fost data trezirea. Nu stiu cine era ala de la clopote, dar langa hotelul nostru erau 2 locatii cu clopote care bateau aleator. Cred ca erau doi pusti care isi faceau farse. In fata hotelului, piateta goala si deprimanta din prima seara a inceput sa se umple cu negustori.

Printre ei, un nene cu o cisterna incerca sa spele strada. Stiti bancul cu :John, du te si uda florile. Dar, Sir, ploua. Ce-mi pasa mie? Ia-ti o umbrela.

Euro trip

And it has begun...

Cu toate rezervele si emotiile mele, totusi am plecat spre taramuri europene cu Sharky. Spoiler alert: am reusit sa ajungem in Brno :)

Drumul prin Romania a fost surprinzator de linistit, cu doar doua "vrei sa ne intoarcem?!", Unul in timpul traficului de pe autostrada spre Pitesti, unul prin Transilvania.

Autostrada dintre Sibiu si Arad a avut cateva rezerve apropos de obiectivul nostru ambitios, dupa cum se va vedea in filmulet, o data ce invat sa il uploadez :)


Am fost destul de sceptica apropos de destinatie. Momentul adevarului a trecut destul de rapid, cu toate ca era coada.

Drumul de la granita incolo a fost cam plictisitor, doar autostrada, dar macar cu oameni draguti care se dadeau din fata bolidului care inghitea km dupa km Un moment in care am realizat ca nu mai am 19 ani sa ma impresioneze acul kilometrajului care urca peste 200.

In jur de 2 noaptea am ajuns si in Brno. Prima impresie: un fel de centrul vechi al Craiovei intr o luni seara. Frumos, dar pustiu. In all fairness, este oras universitar si in perioada asta nu s cursuri.

Dupa o invarteala de cetate, am ajuns la hotel. Locatia e superba, din pacate exista vreo 3 catedrale care insista sa aiba un fetis cu baterea clopotelor. Prima chestie interesanta: baia din dulap.

Animalele sociale in toata splendoarea lor - Partea I

"Omu` cu cuvintele la el"
Spune`mi ce vrei sa auzi ca sa stiu ce trebuie sa spun. Nimic din ceea ce voi spune nu va fi real, dar uita-te la mine sa vezi cat de fericit ma fac cuvintele mele. Nu conteaza ca esti tu sau alta in fata mea. De fapt, conteaza. Nu pot sa accept faptul ca imi trantesti toate visele de pamant cu aspecte practice. Nu-mi place ca nu cazi pe spate la fiecare promisiune. Vreau sa ma tii de mana si sa iti vad amigdalele cand iti povestesc unde te voi duce intr`un viitor absolut irealizabil.


N-am fi avut sanse nici daca mi-as face lobotomie. Imi pare rau ca am disparut din peisaj. Imi pare rau ca o sa gasesti pe cineva care sa te vada ca o cursa cu autobuzul pana la avionul care sa o duca pe meleaguri cu mult aur si bogatii. N-ar trebui sa imi pese, dar din pacate am prostul obicei de a dezvolta o relatie unilaterala destul de stransa cu oamenii pe care ii cunosc si care ma lasa sa vad putin din sufletul lor.

De ce stiu ca e-n zadar

...Pentru ca nu-mi plac oamenii care renunta usor.
...Pentru ca vreau sa am aceiasi fluturasi in stomac atunci cand te vad a doua, a cincea, a n`a oara.
...Pentru ca vreau sa stiu ca te intorci acasa indiferent cat de departe te duce drumul azi.
...Pentru ca vreau sa fiu primul lucru la care te gandesti dimineata si ultimul gand care dispare atunci cand adormi.

Pentru ca n-o sa poti face asta. Prea multe tentatii, prea multa agitatie, esti prea superficial. Traim intr`o lume infestata de ADD, iar tu esti unul din cei mai de seama pacienti. Te astepti ca toata lumea sa-ti faca pe plac, toti sa iti recunoasca superioritatea, problemele tale (mai mult sau mai putin inchipuite) sa fie rezolvate de colectiv. In acelasi timp refuzi ajutorul oricui, de teama sa nu iti dai seama ca poate totusi el are dreptate, si tu nu. Poate el stie sa rezolve o problema careia tu nu-i vezi solutia.

Si totusi, cand o sa fii mare, ai sa`ntelegi ca fericirea nu e o stare de fapt, e o atitudine. Atat timp cat stai si`ti rumegi problemele nu faci altceva decat sa infectezi oamenii din jurul tau cu incertitudini si cu ezitari. Nu e mai simplu sa te bucuri de maruntisurile care`ti lumineaza viata? Nu e mai bine sa te entuziasmezi cand vezi un lucru bun in jurul tau? Esti chiar atat de egocentrist incat fericirea celorlalti te deprima?

Stiu ca e degeaba, dar mie`mi place senzatia de a fi acolo, chiar daca stiu ca e temporar. Pentru ca eu sunt deja mare. Si incapatanarea mea de a fi fericita da roade.

Stralucirea`i de moment pana la primul strat de praf...

Pentru o femeie, frumuseţea este mai de preferat decât inteligenţa; şi aceasta datorită faptului că bărbaţii pot vedea mult mai bine decât pot să gândească.

O data ce s-a indragostit de aspectul fizic, numai e nevoie sa faci nimic. O sa treaca peste gelozie, nervi, psihoza, dar sa te fereasca sfantul sa te prezinti la o intalnire nearanjata!! Atata timp cat te prezinti impecabil la intalniri, n-o sa aiba o problema cu lipsa ta de subiecte de conversatie. 

Atunci cand o sa gaseasca prima fisura in infatisarea ta, o sa inceapa sa vada dincolo de ea. Si in mod sigur nu va fi multumit de ce gaseste, pentru ca nici el nu stie ce cauta de fapt. Pentru el jocul s-a terminat. Din cauza asta mii de relatii mor in ceasafurile rascolite din care se ridica el satisfacut. 

Nu ma mai joc...

Ce frumos era cand eram mici. Ieseam toti in fata blocului si incepeam sa ne jucam toate jocurile posibile. Ne rugam sa nu ne cheme parintii in casa, acceptam pe oricine in jocurile noastre. Modelam regulile astfel incat sa acceptam pe cei veniti mai tarziu in joc. Niciodata nu trebuia sa stea cineva pe margine sa astepte ca sa terminam o runda pentru a se juca cu noi. Fie ca pierdeam sau castigam, ne intorceam a doua zi cu acelasi chef si fara nevoia de a ne razbuna pe prietenii nostri care ne-am impiedicat sa castigam cu o zi inainte. Daca ne deranja un anume joc, renuntam fara sa le stricam jocul celorlalti.

Ca adulti incercam sa stricam jocurile tuturor, chiar daca asta nu ne face sa castigam noi. Venim cu regrete si amintiri din jocuri vechi, si incercam sa le remediem in jocuri noi. Din pacate, coechipierii si adversarii se schimba la fiecare joc. Iar regulile sunt modificate dupa bunul plac, fara sa beneficieze cineva de asta.

Eu nu te judec.

Nu am vrut premiul I in clasa a doua pentru ca era altcineva pentru care asta insemna mult mai mult decat pentru mine. Chiar daca asta a insemnat sa nu am coronita pusa pe perete. Chiar daca stiam ca rudele mele vor fi dezamagite pentru ca vor vedea un cui gol intre cele patru randuri. De la varsta aia am invatat sa citesc oamenii si sa imi dau seama cat de multe trebuie sa cer sau sa le ofer pentru a-i face fericiti. Bunicii meu n-au stiut niciodata ca eu nu am vrut acel premiu pentru a o lasa pe o colega sa isi indeplineasca promisiunea facuta tatalui ei inainte sa moara. Eu am supravietuit foarte usor cu un spatiu gol pe perete, rudele au invatat sa isi coboare asteptarile, iar colega mea a plans de fericire la ceremonia de incheiere a anului scolar.

Inca de atunci mi-am dat seama ca lumea din jurul meu are destule complexe si probleme incat sa nu le mai creez si eu altele. Am invatat ca daca judeci persoanele din jurul tau dupa cum arata, cum se imbraca sau ce personalitate au, vei pierde ocazia de a invata ceva de la ele. 

Chiar daca prietenii mei din fata blocului aveau o problema cu igiena personala, asta nu m-a oprit sa-i consider egali si sa-mi impart cu ei gogosile primite de la vecina. In schimb, am invatat sa ma bucur cu adevarat de o bucatica de coca cu ceva zahar deasupra, in conditiile in care in casa se aruncau dupa ce stateau pe masa fara sa fie mancate pentru ca nu aveau "ciocolata de-aia buna deasupra".

Am invatat cum sa evit conflictele si cum sa le aplanez de la vecinii care se incaierau in plina strada si pe care toata lumea ii evita. Eu eram singura care se ducea sa le dea o carpa uda sa-si stearga ranile, si din cauza ca faceam asta, mi-am castigat niste bodyguarzi mai feroce decat toti batausii din generala care se luau de mine.

M-am distrat copios ajutand-o pe prietena mea sa-l insele pe pestele ei. Am invatat de la ea ca intotdeauna trebuie sa ai visele tale nestiute de nimeni, chiar daca viata ta este departe de a fi roz. 

Am invatat de la prietena mea pe moarte ca trebuie sa traiesti fiecare clipa la potentialul ei maxim. Cand nimeni nu se mai apropia de ea pentru motive imaginare, sau s-au departat cat au putut de mult pentru a nu suferi cand inevitabilul s-a produs, eu am fost acolo bucurandu-ma de fiecare clipa. De la ea am primit claritatea ca de fapt, toate dramele, mai mult sau mai putin inventate de noi, nu conteaza la sfarsit. Nu conteaza cati bani ai strans, cate rochii ai in dulap, cati centimetri in talie. Conteaza ca atunci cand te pregatesti sa inchizi ochii, sa fii in pace cu ceilalti si mai ales cu tine. Cel mai important e sa iti amintesti de mai multe momente fericite decat de resentimentele purtate celorlalti.

Am invatat de la oameni narcisisti sa ma iubesc asa cum sunt, si sa vad frumusete unde ceilalti nu vad nimic special. 

De la orice om de langa tine ai ceva de invatat. In momentul in care incepi sa-l judeci, o sa pierzi ocazia de a vedea lumea prin ochii lui.