Prioritizarea inexistenta

Barbatii: ar face sex cu oricine si oriunde, dar in momentul in care le ceri sa iti copieze un fisier pe un stick, se uita inspaimantati la tine: "sigur n-are virusi?"

Viata bate filmul

Long story short, subsemnata s-a imprietenit cu vecina de 90 de ani intr-o minunata zi de sambata. Dupa ce i-am oferit florile cumparate de la pustiul de la semafor (fapta buna din ziua anterioara) si am schimbat cateva vorbe, talentul meu natural de a face oamenii sa mi se confeseze a dus la promisiunea de a merge pana la satul de bastina al vecinei, o localitate pitoreasca la o distanta rezonabila de capitala in care`mi duc viata de toate zilele.

Zis si facut, duminica dimineata la 8 s-a dat trezirea, cafeluta a fost bauta pe fuga si ne-am pus la drum. Am uitat sa mentionez, doamna nu se poate deplasa decat cu foarte mare greutate (repecursiunile unei vieti indelungate, a unui accident de masina si a unei cazaturi), ceea ce a dus la testarea abilitatilor mele de a salva femeile si batranii dintr`o croaziera cu multe trepte in cazul unei catastrofe. Dupa concluzia ca mai bine suferi de dureri imense in loc sa iti constientizezi limitele, si inca vreo jumatate de ora, am ajuns la parter unde ne astepta caleasca (am facut greseala sa fac gluma implicita "v-am adus caleasca la scara" atunci cand am parcat in fata usii de la bloc; gluma intampinata cu reactia speriata "aualeo mama, da` nu mergem cu masina?"). A urmat introducerea adresei in Waze si urmatoarea conversatie:
- Auzi mama, dar unde e Afumati`ul?
- Sincer, nu stiu, ca nu am avut treaba in zona aia niciodata
- Pai si noi cum ajungem?
- Cu harta, mamaie, ca am bagat aici adresa si imi arata pe unde sa merg.
- Pai si de ce te uiti in fata si nu te uiti pe harta?
- Pentru ca harta nu ne garanteaza ca suntem si singurii oameni pe sosea
- Bine mama, pai daca ajungem in Afumati, sa`mi spui ca de acolo stiu eu drumul.
- Va zic, dar din ce observ, drumul nostru nu e pe acolo.
- Aualeo, pai eu nu stiu sa merg altfel.
- Lasa, mamaie, ca stie harta. Si daca ne ratacim nu`i problema, Columb s-a ratacit si a descoperit America. Daca o sa descoperim si noi ceva si mai extraordinar?

Ajungem in minunata localitate (undeva spre Urziceni, pe acel minunat drum cu o banda jumate pe sens, ca probabil au vrut baietii de la infrastructura sa ne oblige sa ne luam masini mai inguste) si intreb destinatia finala. "La cimitir, mama".

Euro trip part 3

Cred ca motivul pentru care tot aman scrierea acestor postari e pentru ca, o data ce le scriu, s-a terminat vacanta in mod oficial. Bine, asta si faptul ca ma tot lupt cu diverse metode de a compune postarile de pe multiplele ustensile tehnologice.
Dupa mai multe incercari esuate, tot Chrome e cea mai buna optiune, chiar si de pe mobil.

Bun, dupa Brno a urmat Viena. Desi ma asteptam ca Fecioara din mine sa fie tare stresata in legatura cu programul nostru foarte flexibil, in mod surprinzator a fost extrem de relaxant sa stim ca daca era ceva ce am ratat, puteam ramane inca o zi fara prea multe probleme. Lucru care s-a si intamplat in Brno, avand in vedere ca majoritatea lucrurilor acolo sunt inchise duminica, fix in ziua destinata plimbarii.

Am facut un numar impresionant de kilometri in total, ceea ce a insemnat extrem de multa plictiseala pentru mine, pedepsita pe scaunul din dreapta cu exceptia a cativa km petrecuti in traficul din Austria. Cand noi ne plangem daca suntem a 3a persoana la semafor, aia au blocaje de autostrada de cate 18 km. Oamenii in schimb sunt resemnati. Iesisera din masini, isi faceau noi prieteni si chiar si picnicuri pe balustrada. Din fericire, am prins un singur ambuteiaj pe sensul nostru, moment prielnic pentru imprietenirea mea cu Gregor de la Pietrotrans. Gregor este un baiat simpatic, cel putin cat l-am vazut eu din trapa . Datorita celor 10 km de bara la bara, am avut timp sa-i insailez o intreaga poveste de viata presarata de picanterii sugerate de sofer.

Am trecut si pe langa o plantatie de struguri destul de impresionanta in Austria, care avea in mijlocul ei un satuc tare pitoresc, plin de statui. Oamenii astia chiar tin la valorile lor de entertainment, pentru ca una din statui (singura reconoscibila de mine) era a tipei/tipului de la eurovision. Langa el, parca pentru a-o face in ciuda, era o tipa cu niste nuri impresionanti.

A urmat o pauza de masa spre viena in care am mancat niste chestii mai comestibile decat in Brno. 

 Hotelul a parut impresionant de pe net, avand camere cu diverse tematici. Din pacate, din toate frumusetile lui (google Hotel Urania Viena), noi am tras paiul scurt obtinand camera "muncitorilor". Probabil ca dupa o zi lunga la coasa, tot ceea ce si doreste domnul taran e sa se puna in patul cu baldachin si oglinzi in tavan. Pana si taranii sunt mai emancipati la ei.

La prima vedere, am avut un soc cand am deschis usa de la baie. Parea ca lipseste ceva vital dupa statul in masina 8 ore. Respectiv dusul. Din fericire, era doar ascuns dupa usa :) 

Decoratiunile hotelului au fost foarte dragute, si toata experienta interesanta. Desi parca ar fi fost mai draguta o camera de aia cu cada in living :) 

Prima distractie veritabila: Prater. (Nu, nu mi a placut Brno, si da, ploaia a avut mult de a face cu asta). 

 Acest restaurant a fost genial. Comandai de pe tableta, iar comanda aparea pe acele rollercoastere.

Majoritatea atractiilor erau inchise (ploaie), dar cele care erau deschise aveau niste operatori cel putin neprietenosi :)

El este Berry (de la Bear). A fost castigat la concursul de tir pentru mineee :)

Asta a fost ultima masa din Brno. A fost..interesant :) 

Euro trip - Partea a doua

Camera a fost draguta si "in cetate". Conform google maps, era o mare constructie in mijlocul orasului. Conform realitatii, sunt mai multe cladiri.

Langa acel geam mic stau eu si scriu. Nu e comfortabil, dar ce nu fac eu pentru fani... :)))
Cuvantul zilei de Duminica este "Dazvreno". Il vedeai peste tot, inclusiv la mancatoria de coaste pentru care am traversat orasul. Inseamna Inchis. Se pare ca baietii astia n au fost informati ca vin.
Dupa o masa la kfc, in plimbarile noastre ne am intalnit c'un crocodil, un concert in turn si un nene care avea apa in semnalizare.

Concert

Cu toate ca mi s-a soptit in casca faptul ca oamenii astia sunt atei, au suficiente biserici si locatii de cult sa faca de rusine un neam de credinciosi 100%

Nu stiu ce a vrut sa spuna artistul in poza de mai jos, dar unul din turnulete e stramb, iar perfectionista din mine simte nevoia sa scoata asta in evidenta

Trebuie sa mentionez ca nu am murit de foame. Aripioarele picante de la pub ul irlandez au fost ok'ish, dar spre dezamagirea noastra, nu mai aveau coaste. Am mentionat cum tot orasul era inchis si pustiu? Probabil de asta. 

In rest, am mai vazut o scara cu problema de inundatie si cam atat. 

Luni dimineata, la ora 7 a fost data trezirea. Nu stiu cine era ala de la clopote, dar langa hotelul nostru erau 2 locatii cu clopote care bateau aleator. Cred ca erau doi pusti care isi faceau farse. In fata hotelului, piateta goala si deprimanta din prima seara a inceput sa se umple cu negustori.

Printre ei, un nene cu o cisterna incerca sa spele strada. Stiti bancul cu :John, du te si uda florile. Dar, Sir, ploua. Ce-mi pasa mie? Ia-ti o umbrela.

Euro trip

And it has begun...

Cu toate rezervele si emotiile mele, totusi am plecat spre taramuri europene cu Sharky. Spoiler alert: am reusit sa ajungem in Brno :)

Drumul prin Romania a fost surprinzator de linistit, cu doar doua "vrei sa ne intoarcem?!", Unul in timpul traficului de pe autostrada spre Pitesti, unul prin Transilvania.

Autostrada dintre Sibiu si Arad a avut cateva rezerve apropos de obiectivul nostru ambitios, dupa cum se va vedea in filmulet, o data ce invat sa il uploadez :)


Am fost destul de sceptica apropos de destinatie. Momentul adevarului a trecut destul de rapid, cu toate ca era coada.

Drumul de la granita incolo a fost cam plictisitor, doar autostrada, dar macar cu oameni draguti care se dadeau din fata bolidului care inghitea km dupa km Un moment in care am realizat ca nu mai am 19 ani sa ma impresioneze acul kilometrajului care urca peste 200.

In jur de 2 noaptea am ajuns si in Brno. Prima impresie: un fel de centrul vechi al Craiovei intr o luni seara. Frumos, dar pustiu. In all fairness, este oras universitar si in perioada asta nu s cursuri.

Dupa o invarteala de cetate, am ajuns la hotel. Locatia e superba, din pacate exista vreo 3 catedrale care insista sa aiba un fetis cu baterea clopotelor. Prima chestie interesanta: baia din dulap.

Animalele sociale in toata splendoarea lor - Partea I

"Omu` cu cuvintele la el"
Spune`mi ce vrei sa auzi ca sa stiu ce trebuie sa spun. Nimic din ceea ce voi spune nu va fi real, dar uita-te la mine sa vezi cat de fericit ma fac cuvintele mele. Nu conteaza ca esti tu sau alta in fata mea. De fapt, conteaza. Nu pot sa accept faptul ca imi trantesti toate visele de pamant cu aspecte practice. Nu-mi place ca nu cazi pe spate la fiecare promisiune. Vreau sa ma tii de mana si sa iti vad amigdalele cand iti povestesc unde te voi duce intr`un viitor absolut irealizabil.


N-am fi avut sanse nici daca mi-as face lobotomie. Imi pare rau ca am disparut din peisaj. Imi pare rau ca o sa gasesti pe cineva care sa te vada ca o cursa cu autobuzul pana la avionul care sa o duca pe meleaguri cu mult aur si bogatii. N-ar trebui sa imi pese, dar din pacate am prostul obicei de a dezvolta o relatie unilaterala destul de stransa cu oamenii pe care ii cunosc si care ma lasa sa vad putin din sufletul lor.

De ce stiu ca e-n zadar

...Pentru ca nu-mi plac oamenii care renunta usor.
...Pentru ca vreau sa am aceiasi fluturasi in stomac atunci cand te vad a doua, a cincea, a n`a oara.
...Pentru ca vreau sa stiu ca te intorci acasa indiferent cat de departe te duce drumul azi.
...Pentru ca vreau sa fiu primul lucru la care te gandesti dimineata si ultimul gand care dispare atunci cand adormi.

Pentru ca n-o sa poti face asta. Prea multe tentatii, prea multa agitatie, esti prea superficial. Traim intr`o lume infestata de ADD, iar tu esti unul din cei mai de seama pacienti. Te astepti ca toata lumea sa-ti faca pe plac, toti sa iti recunoasca superioritatea, problemele tale (mai mult sau mai putin inchipuite) sa fie rezolvate de colectiv. In acelasi timp refuzi ajutorul oricui, de teama sa nu iti dai seama ca poate totusi el are dreptate, si tu nu. Poate el stie sa rezolve o problema careia tu nu-i vezi solutia.

Si totusi, cand o sa fii mare, ai sa`ntelegi ca fericirea nu e o stare de fapt, e o atitudine. Atat timp cat stai si`ti rumegi problemele nu faci altceva decat sa infectezi oamenii din jurul tau cu incertitudini si cu ezitari. Nu e mai simplu sa te bucuri de maruntisurile care`ti lumineaza viata? Nu e mai bine sa te entuziasmezi cand vezi un lucru bun in jurul tau? Esti chiar atat de egocentrist incat fericirea celorlalti te deprima?

Stiu ca e degeaba, dar mie`mi place senzatia de a fi acolo, chiar daca stiu ca e temporar. Pentru ca eu sunt deja mare. Si incapatanarea mea de a fi fericita da roade.

Stralucirea`i de moment pana la primul strat de praf...

Pentru o femeie, frumuseţea este mai de preferat decât inteligenţa; şi aceasta datorită faptului că bărbaţii pot vedea mult mai bine decât pot să gândească.

O data ce s-a indragostit de aspectul fizic, numai e nevoie sa faci nimic. O sa treaca peste gelozie, nervi, psihoza, dar sa te fereasca sfantul sa te prezinti la o intalnire nearanjata!! Atata timp cat te prezinti impecabil la intalniri, n-o sa aiba o problema cu lipsa ta de subiecte de conversatie. 

Atunci cand o sa gaseasca prima fisura in infatisarea ta, o sa inceapa sa vada dincolo de ea. Si in mod sigur nu va fi multumit de ce gaseste, pentru ca nici el nu stie ce cauta de fapt. Pentru el jocul s-a terminat. Din cauza asta mii de relatii mor in ceasafurile rascolite din care se ridica el satisfacut. 

Nu ma mai joc...

Ce frumos era cand eram mici. Ieseam toti in fata blocului si incepeam sa ne jucam toate jocurile posibile. Ne rugam sa nu ne cheme parintii in casa, acceptam pe oricine in jocurile noastre. Modelam regulile astfel incat sa acceptam pe cei veniti mai tarziu in joc. Niciodata nu trebuia sa stea cineva pe margine sa astepte ca sa terminam o runda pentru a se juca cu noi. Fie ca pierdeam sau castigam, ne intorceam a doua zi cu acelasi chef si fara nevoia de a ne razbuna pe prietenii nostri care ne-am impiedicat sa castigam cu o zi inainte. Daca ne deranja un anume joc, renuntam fara sa le stricam jocul celorlalti.

Ca adulti incercam sa stricam jocurile tuturor, chiar daca asta nu ne face sa castigam noi. Venim cu regrete si amintiri din jocuri vechi, si incercam sa le remediem in jocuri noi. Din pacate, coechipierii si adversarii se schimba la fiecare joc. Iar regulile sunt modificate dupa bunul plac, fara sa beneficieze cineva de asta.

Eu nu te judec.

Nu am vrut premiul I in clasa a doua pentru ca era altcineva pentru care asta insemna mult mai mult decat pentru mine. Chiar daca asta a insemnat sa nu am coronita pusa pe perete. Chiar daca stiam ca rudele mele vor fi dezamagite pentru ca vor vedea un cui gol intre cele patru randuri. De la varsta aia am invatat sa citesc oamenii si sa imi dau seama cat de multe trebuie sa cer sau sa le ofer pentru a-i face fericiti. Bunicii meu n-au stiut niciodata ca eu nu am vrut acel premiu pentru a o lasa pe o colega sa isi indeplineasca promisiunea facuta tatalui ei inainte sa moara. Eu am supravietuit foarte usor cu un spatiu gol pe perete, rudele au invatat sa isi coboare asteptarile, iar colega mea a plans de fericire la ceremonia de incheiere a anului scolar.

Inca de atunci mi-am dat seama ca lumea din jurul meu are destule complexe si probleme incat sa nu le mai creez si eu altele. Am invatat ca daca judeci persoanele din jurul tau dupa cum arata, cum se imbraca sau ce personalitate au, vei pierde ocazia de a invata ceva de la ele. 

Chiar daca prietenii mei din fata blocului aveau o problema cu igiena personala, asta nu m-a oprit sa-i consider egali si sa-mi impart cu ei gogosile primite de la vecina. In schimb, am invatat sa ma bucur cu adevarat de o bucatica de coca cu ceva zahar deasupra, in conditiile in care in casa se aruncau dupa ce stateau pe masa fara sa fie mancate pentru ca nu aveau "ciocolata de-aia buna deasupra".

Am invatat cum sa evit conflictele si cum sa le aplanez de la vecinii care se incaierau in plina strada si pe care toata lumea ii evita. Eu eram singura care se ducea sa le dea o carpa uda sa-si stearga ranile, si din cauza ca faceam asta, mi-am castigat niste bodyguarzi mai feroce decat toti batausii din generala care se luau de mine.

M-am distrat copios ajutand-o pe prietena mea sa-l insele pe pestele ei. Am invatat de la ea ca intotdeauna trebuie sa ai visele tale nestiute de nimeni, chiar daca viata ta este departe de a fi roz. 

Am invatat de la prietena mea pe moarte ca trebuie sa traiesti fiecare clipa la potentialul ei maxim. Cand nimeni nu se mai apropia de ea pentru motive imaginare, sau s-au departat cat au putut de mult pentru a nu suferi cand inevitabilul s-a produs, eu am fost acolo bucurandu-ma de fiecare clipa. De la ea am primit claritatea ca de fapt, toate dramele, mai mult sau mai putin inventate de noi, nu conteaza la sfarsit. Nu conteaza cati bani ai strans, cate rochii ai in dulap, cati centimetri in talie. Conteaza ca atunci cand te pregatesti sa inchizi ochii, sa fii in pace cu ceilalti si mai ales cu tine. Cel mai important e sa iti amintesti de mai multe momente fericite decat de resentimentele purtate celorlalti.

Am invatat de la oameni narcisisti sa ma iubesc asa cum sunt, si sa vad frumusete unde ceilalti nu vad nimic special. 

De la orice om de langa tine ai ceva de invatat. In momentul in care incepi sa-l judeci, o sa pierzi ocazia de a vedea lumea prin ochii lui. 

Prostule.

Azi a fost batut ultimul cui in sicriul a ceea ce a fost o data infatuarea mea pentru tine.

Azi am hotarat ca nu mai vreau sa stiu ce faci. Numai vreau sa stiu ca esti fericit, sau care e motivul. Numai vreau sa stiu ce as fi putut face ca sa fiu eu motivul. Nu ma mai intereseaza unde te situezi geografic.

Am invatat ca nimeni nu e de neinlocuit. Si ca intotdeauna poti gasii o versiune mai noua pe piata. Poate ca n-o sa fie 100% compatibila din prima, dar niciodata nu mi-a fost frica de provocari.

Sunt in continuare uimita de capacitatea femeilor de a-si evalua viata dupa existenta cuiva langa ele. Am ajuns la concluzia ca asta ni se trage din lipsa modelelor de viata realizate pe cont propriu. Refuz sa ma las trasa in jos de curent. Sa fiti voi fericite cu viata voastra`n doi, mie imi ajunge sa-mi fac griji pentru mine.

Viata fara viata virtuala

Da, mi-am inchis contul de facebook. Nu, nu cred ca o sa ma tina mult. Nu, nu mi l-am inchis pentru a atrage atentia asupra vreunui complot mondial (desi sunt convinsa ca de fapt site-ul asta e facut de baietii destepti care ne supravegheaza ). L-am inchis pentru ca mi-am adus aminte de unul din principiile dupa care imi traiam viata pe vremea cand eram fericita: "Ce nu stii, nu-ti poate face rau".

Pe langa faptul ca imi manca destul de mult timp (nu ca as avea cu ce altceva sa-l umplu acum), imi facea rau sa vad cata lume am in jurul meu, tocmai in momentele in care ma simteam cea mai singura de pe fata pamantului. A devenit enervant sa am 30 de cunostinte online pe chat si sa nu imi doresc sa vorbesc cu niciuna din ele. Era frustrant sa vad ca persoana care voiam sa ma bage in seama ma ignora cu desavarsire. M-am saturat sa vad atatea persoane care cerseau atentie. Si sa imi dau seama ca usor usor devin una din ele. Ca imi doresc sa fiu bagata in seama, sa pornesc polemici. Sa obtin o farama din atentia "prietenilor" mei. Un like pentru poze descoperite pe 9gag. Un subiect de discutie pentru data viitoare cand o sa ma suni, asa, din intamplare.

Refuz sa ma las controlata de dependente. Vreau sa-mi demonstrez mie ca ma pot lasa de ceea ce-mi face rau.

Momentul cand totul a inceput sa aiba sens...

A fost acum 10 ani.

Atunci a murit copilul din mine care voia sa-si petreaca toata dupa amiaza jucandu-se in fata blocului.

Atunci a inviat o parte din mine pe care incerc s-o inteleg si in ziua de azi. Pe care sunt convinsa ca nu o voi intelege nici macar atunci cand imi voi lua adio de la lume.

Atunci am realizat ca, desi mi-am petrecut primii 14 ani din viata protejata de feminitate, pentru a putea duce o viata normala si sanatoasa va trebui sa gasesc o persoana de sex opus cu care sa imi petrec restul vietii. And then it all came crashing dowm.

Bineinteles ca prima alegere a fost proasta. Si tocmai pentru ca a fost atat de proasta m-a urmarit pana cand mi-am scos-o din sistem. 7 ani mai tarziu. Si din cauza ca eram asa obisnuita sa pastrez pe cineva acolo, atunci cand am renuntat la el, m-am trezit singura. Desi niciodata nu mi-a fost alaturi.

Ce ar zice copilul de 14 ani care manca seminte pe gardul din curtea scolii uitandu`se in oglinda azi?

If you`re waiting for a sign, this is it!

Mi-as dori sa existe asemenea reclame pe toate străzile importante din lume. Mai ales pe cele pe care merg eu. Mereu exista ceva acolo care ne împedică sa luam ceea ce vrem, sa facem pasul care ne desparte de mulțime, sa ne aruncam în vîltoarea sentimentelor care amenință sa ne înghită cu totul, sa facem acel prim gest care va duce la pierderea obiceiurilor proaste.

De cînd ma știu am fost o lașă. Niciodată nu am insistat sa obțin ceva ce voiam, mereu am dat înapoi cînd m-am lovit de prima greutate mai importanta. Am avut norocul sa fiu înconjurată de oameni care sa ma împingă de la spate. Care sa ceara ei ceea ce mi se cuvenea mie. Care sa îmi ofere recompensele pentru acțiunile mele fără ca eu sa le cer.



Punct. Mi-a ajuns cat timp ți-am oferit. Mi-a ajuns sa stau sa aștept un semn care știam ca nu va veni. sunt sătulă sa ma mint ca totuși exista ceva simțire sub obrazul gros pe care`l întorci lumii. Să-și mai bata și altele capul cu tine. Sunt sigura ca nu o sa găsești pe cineva dispus sa investească atît de mult și sa primească atît de puțin. Iți meriți viata trista și singuratica pe care o duci.

Ești înconjurat de oameni 20 de ore pe zi. La ce bun? Degeaba e aglomerație dacă nu ai cu cine schimba o vorba. M-ai criticat pe mine pentru ca nu aveam suficiente cunoștințe. Într-adevăr, eu nu am cunoștințe, eu am prieteni. Tu în ce loc te situezi din acest punct de vedere?

Ti`am scris ceva acum un an...n-am avut curajul sa il fac public. Mi-era teama ca undeva, candva o sa-l vezi... si o sa "ne" afecteze. Din moment ce asta nu se va intampla..

Nu e vina mea ca nu esti in stare sa vezi mai departe de ambitia ta de mascul egocentrist.
Nu e vina mea ca la un moment dat cineva te-a ranit asa de tare incat insasi ideea de stabilitate te face sa fugi ca dracul de tamaie.
Nu e vina mea ca ti-ai ales stilul de viata care o sa iti ruineze sanatatea, si o sa imbatranesti inainte de vreme.
Nu e vina mea ca m-am indragostit de imaginea pe care o aveam despre tine.


E vina mea ca nu am fost in stare sa te vad asa cum esti. O cochilie goala a ceea ce era o data un om plin de viata. Un egoist care munceste pana la epuizare pentru bunuri materiale pe care n-o sa aibe cui sa le lase.

Sa fii tu sănătos cu oamenii falși și zgomotoși din jurul tău. Eu sunt fericita cu oamenii apropiați de sufletul meu.

Chiulangie

 One day Baby..we`ll be old..oh Baby..Think of all the stories that we could have told...
Am cam chiulit la multe lecții de viata. Nu mi-a fost frînta inima de vreun "bad boy", nu mi-am făcut planuri de nunta. Nici nu am stat sa`mi închipui cum as avea grija de o progenitura. Nu mi`am făcut iluzii cum ar fi sa fim impreuna pana la adînci bătrîneți.
Ce am învățat pana acum:
 - Inima nu te intreaba daca vrei. Iti pune in farfurie niste sentimente. E alegerea ta daca le savurezi sau te feresti de ele pana cand ti le varsa in fata. E strict problema ta daca deja definisei relatia cu respectiva persoana atunci cand ti s-a varsat farfuria in cap. Din pacate, numai poti sa te intorci la ce`ar fi putut sa fie. Am gresit`o cu tine, si sunt suficient de matura sa recunosc asta. Am decis de mult ca tu-mi vei fi doar un amic. Mai bun, mai rau, mai des, mai rar. Oricum ar fi, tot amic vei ramane, oricat incerc sa ma gudur pe langa tine in echipament de amanta. Tu tot copilul cu probleme in relatie si cu o mare nevoie de oameni care sa-i spuna adevarul o sa vezi cand te uiti la mine. Te iubesc pentru asta. M-ai intrebat de ce tu si nu altii. Pentru ca esti singura persoana care a reusit sa ramana sincer cu mine in toate situatiile posibile. Pentru ca esti singura persoana care nu s-a lasat furata de langa mine. Pentru ca dupa ce terminai cu alegerile tale dubioase in materie de "combinatii" (culmea, alese sau impins spre ele de catre mine, dintre cunostintele mele) stiam ca o sa eliberezi scaunul din dreapta pentru mine. Pentru ca, desi ti-am declarat infatuarea mea de atatea ori, tot cu aceiasi ochi ma privesti. Pentru ca stiu ca orice s-ar intampla in vietile noastre separate, intotdeauna o sa avem 5 minute pentru noi, in care nimic si nimeni nu mai conteaza.

- Intotdeauna cand iti conditionezi fericirea de o persoana vei fi dezamagit. Fericirea trebuie legata de obiective concrete, lucruri pe care le poti obtine sau atinge prin simpla ta ambitie si munca. Oamenii sunt lasi si tradatori, si te vor dezamagi inevitabil mai devreme sau mai tarziu. Nici macar tu nu-ti mai doresti acelasi lucruri pe care ti le doreai acum un an, o luna, o saptamana. De ce ai avea pretentia ca un om iti va sta aproape neconditionat pentru totdeauna?

- Find a job you`ll like, and you`ll never have to work another day in your life. Gaseste acel ceva care te face sa te ridici cu zambetul pe buze in fiecare dimineata. Gaseste jobul in care faptul ca stai peste program nu duce la frustrari extreme si ambitionarea ca o sa le arati tu lor. Un job unde ziua de salariu sa fie doar cireasa de pe tort.

- Niciodata nu e prea tarziu sa incepi de la zero. O noua infatuare, o noua infatisare, o noua casa, un nou job. Nu esti legat de nimic si nimeni de acest metru patrat in care iti traiesti viata. Invata ca oamenii care sunt fericiti, sunt asa nu pentru ca viata lor e perfecta, ci pentru ca undeva intre teancul de facturi de pe microundele din bucatarie, frigiderul plin cu optiuni, dar nu cele pe care le vor, creatura (bipeda sau patrupeda) care ii asteapta in camera, au gasit acel ceva care ii face sa zambeasca. Ceva care sa faca totul sa merite. Chiar daca e o doza de vreun drog recreativ, un mesaj de la o persoana speciala, un proiect dus la bun sfarsit sau o cada plina de apa fierbinte si spumant de cirese.

- Fii recunoscator pentru ceea ce ai. Stiu ca asta suna a poza cu un etiopian care plange dupa cana de apa care s-a varsat pe jos, dar cand a fost ultima oara cand ai fost recunoscator pentru minunea tehnologica pe care citesti asta? Problema noastra e ca in momentul in care obtinem un lucru pe care ni-l doream de mult, il dam repede deoparte si trecem rapid la urmatorul obiectiv. Uitam cat ne-am dorit acel lucru, uitam cate sacrificii (mai mari sau mai mici) am facut pentru el. Il dam repede intr-un colt si incepem sa planificam urmatorul checkpoint. Nu sunt multi care sa fi avut avantajele noastre, dar sunt o gramada de oameni care`si doresc ceea ce noi deja desconsideram in secunda doi dupa ce l-am obtinut.

- Viata merge inainte. Oricat de deprimat, suparat sau nervos esti pe desfasurarea evenimentelor pe care le numim viata, ele vor trece. La fel de repede ca si cele care te fac fericit. Invata ceva din greselile tale, data viitoare nu vor mai fi greseli, ci alegeri.

Though times don`t last, though people do!

Leave out all the rest.

Cateodata realitatea te pocneste asa brusc si grav, incat iti dai seama ca esti un prost care isi ocupa timpul si neuronii cu lucruri care nu vor conta pentru nimeni, niciodata. Pana la urma doar o mana de oameni iti vor simti lipsa mereu. Cativa care se vor opri din viata lor pentru un moment ca sa isi aminteasca cine ai fost si ce ai vrut de la viata asta. O sa fie destui care o sa incerce sa isi dea seama ce ai gandit, ce ai vrut, ce iti doreai si cum iti organizai viata. Dar toti, fara exceptie, isi vor continua viata. Nimeni nu este de inlocuit. Iar toate problemele pe care ni le facem azi, e posibil ca de maine sa numai conteze pentru nimeni. Tot ceea ce poti face este sa te bucuri de fiecare moment. De fiecare senzatie. Si de fiecare persoana pe care o intalnesti. O sa-mi fie dor de tine, de modul tau amuzant de a fi nepractica. De faptul ca mi-ai demonstrat ca un om nu trebuie sa fie prea cu picioarele pe pamant ca sa fie fericit. Adio.

Nu mi-e dor.

Poate te asteptai sa fie mai greu. Poate ca erai convins ca o sa pice cumva cerul si se va prabusi norisorul ala pufos peste tine. Sau ca timpul va inceta sa curga normal. Oricum, ceva gradios tot trebuia sa se intample atunci cand realizai ca nu se mai merita. Nu se mai merita sa investesti timp, energie si sentimente in persoana care devenise modalitatea ta preferata de a-ti omori neuronii. Not everything goes down with a bang. Nici nu ai realizat ca nu te-ai mai gandit la el de o saptamana. Nu ti-ai dat seama ca a trecut atata timp de cand nu l-ai mai atins. Acum incepi sa te indoiesti sincer de luciditatea ta. Poate ca totusi doar mi s-a parut ca era cel mai cel. O Doamne, cum a putut trece ziua lui fara sa-i cumperi un cadou stupid pe care oricum nu l-ar fi primit niciodata? Degeaba s-au straduit toti oamenii din jurul tau sa-l denigreze in ochii tai. Degeaba ai avut nenumarate discutii cu ceilalti incercand sa-i faci sa vada ceea ce tu credeai ca este el. Ar trebui sa iti ceri scuze persoanelor carora nu le-ai dat nicio sansa de la inceput doar din cauza ca le-ai intalnit la momentul nepotrivit. Nu e o idee buna sa te iei in piept cu lumea pentru cineva, pentru ca acea persoana inevitabil va sta in spatele tau si nu vei putea observa reactiile la inversunarea ta. Nu e mai bine sa te intorci cu fata spre el si cu spatele la lume? ...nu mi-e dor de tine. Nu mi-e dor de discutiile despre orice si nimic. Nici macar de senzatia de a te tine in brate in timp ce dormi. Nu mi-e dor de discutiile interminabile despre cum ar trebui sa fiu eu, sau tu, sau noi. Nu vreau sa te mai aud cerandu-ti scuze pentru cine stie ce prostie. Nu mi-e dor sa te contrazici cu mine cand stiai ai gresit. Mi-e dor de faptul ca la un moment dat, aveam pe cineva in viata mea care putea sa imi aduca TUC la 12 noaptea doar pentru ca aveam pofta.